vineri, decembrie 18, 2009

Rocky

Cand eram pustan aveam prieteni care aveau ciobanesti germani. Petreceam ore privind inteligenta si loialitatea frumoaselor patrupede. Puteam sa petrec chiar si o zi intreaga in compania unui ciobanesc german, privindu-i manifestarile. Inca de atunci mi-am propus sa-mi iau un asemenea exemplar. Atunci nu puteam deoarece ai mei nu erau prea de acord, iar ulterior au venit copiii, care erau prea mici.

In septembrie 2005 un prieten ma anunta, fara sa-mi cunoasca preferintele canine, ca are cativa pui rasa ciobanesc german, de vanzare. Aproape ca uitasem de ciobanestii germani. Femela fusese in Armata, iar masculul in Politie. Existau 8 pui. I-am spus ca doresc sa-i vad si eu. Se apropia si ziua fiicei mele care ma ruga de mult sa-i aduc un catel. Mi-am reamintit si de dorinta pe care o aveam din copilarie.

Ciobanestii germani sunt frumosi oricum insa cand ii vezi la o luna si jumatate te pacalesc sigur, deoarece sunt asemanatori unor catelusi din plus. Intr-un final l-am cumparat pe primul nascut, un mascul cu labute mari, cuminte si mancacios.

A devenit instant vedeta casei, copii asociindu-l mai mult cu o jucarie. Chiar si nevasta-mea, care nu prea se dadea in vant dupa caini l-a adoptat repede. L-am numit Rocky si a devenit, in scurt timp, vedeta cartierului.
Intelegea foarte repede comenzile, era foarte jucaus si prietenos. Un an a necesitat tratamente periodice, specifice unui catelandru. N-a fost nevoie sa-l dau la dresaj deoarece pana la varsta de 1 an invatase singur o gramada de comenzi. Asculta pana si comenzile "Bea apa!" si "Fa pipi!", comenzi oarecum neuzuale! Multi copii din cartier il vizitau in fiecare seara, devenind popular din cauza faptului ca era un caine bun si jucaus, eu infranandu-i, in timp, pornirile agresive sporadice. Avea o singura problema mare: cum simtea oameni beti devenea agresiv. In rest nu avea nicio problema cu nimeni. Mergeam in fiecare seara la plimbare fara zgarda sau botnita. Mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca plimbatul unui ciobanesc german fara zgarda este o greseala.

De obicei, ultima plimbare a zilei avea loc dupa ora 23 pentru ca nu mai erau oameni pe strada. A doua zi Rocky implinea un an. In jurul orei 23.15 Rocky vede doi caini alergand o pisica. Nu apuc sa strig "Stai!" ca o si i-a la fuga dupa pisica. Fug dupa el observand ca pisica se indrepta spre o sosea cu 4 benzi. Observ o singura masina, la vreo suta de metri, apropiindu-se. Rocky traverseaza soseaua, respir usurat, insa, in ultima clipa nenorocita de pisica se intoarce la 180 grade traversand soseaua inapoi. Pisica trece, trec si cei doi caini vagabonzi, vad cum masina incearca sa franeze insa Rocky este lovit in partea din spate. Innebunesc deoarece am vazut toata faza.Nu pot sa cred ce-am vazut: era singura masina de pe sosea! Ce sincronizare trebuia sa existe ca sa se intample asa ceva? Sunt pe cale sa-l omor pe sofer care, dorind initial sa opreasca, vazandu-ma, accelereaza in tromba.
Chiar si ranit, Rocky fuge spre casa. Il ajung si vazand ca-i curge sange de la bot il sun pe veterinar. Aceasta deschide clinica si, ajutat de mine, ii coase rana de la bot. Il controleaza si imi comunica ca nu are oase rupte sau alte probleme si ca ramane sa-l mai supraveghem cateva zile.

A doua zi ma jucam cu el pe teren cu mingea. A treia zi la fel. A patra zi am observat ca schiopateaza putin la piciorul drept din spate, unde fusese lovit in noaptea fatidica. Il duc la control si aflu ca piciorul ii iesise din nuca din sold si ca daca nu m-as fi jucat cu el cu mingea probabil ca nu patea asa ceva, ca trebuia sa-l mai las cateva zile sa stea linistit.
Da! Din acea zi totul avea sa se deruleze cat se poate de prost! Primul medic care l-a operat nu numai ca nu i-a rezolvat problema la picior ba chiar, datorita echipamentului medical nesterilizat, l-a infectat si cu o bacterie care i-a cauzat ulterior o infectie. Stiti ce mi-a spus cand a vazut ca va iesi scandal? "Recunosc, am facut o greseala si nu stiu cum sa rezolv (inclusiv infectia)! Sunt gata sa va dau alt ciobanesc german!"! Cu greu m-am abtinut sa nu devin violent. Era clar ca individul nu intelegea mai nimic, ca nu realiza ce inseamna Rocky pentru noi toti.

In urmatorii 4 ani au urmat o serie de analize, radiografii, tratamente, alte operatii. In tot acest timp Rocky schiopata si avea acea infectie urata. Chiar si asa era foarte fericit cand veneam acasa, continuand sa fie jucaus si mancacios. Am incercat diferite tratamente pentru acea infectie, insa fara niciun rezultat. Infectia nu disparea sub nicio forma.

Lucrul care m-a socat cel mai tare in toata aceasta nefericita experienta a fost comportamentul mizerabil al veterinarilor. Sunt constient ca acestia au de-a face cu tot felul de situatii zilnic si ca nu mai au niciun fel de sensibilitate, insa nu pot intelege lipsa de tact, datul cu bata-n balta atunci cand este vorba sa discuti cu stapanul animalului. De multe ori am fost nevoit sa ma abtin, fiind un tip recalcitrant. Eu il vedeam pe Rocky ca pe un membru al casei, vorbeam cu el, ma intelegea, ma asculta, ma apara, iar multi idioti de veterinari incapabili se refereau la el ca la un obiect. La un moment dat i-am spus nevesti-mii ca nu ma mai simt in stare sa mai vizitez niciun cabinet de cretini, caci nu stiu cat o sa mai rezist psihic sa-i aud.

Asta vara a facut cinci ani. Din toamna Rocky a inceput sa devina apatic. In Romania nu mai aveam nicio speranta sa-l fac bine. O adunatura de incapabili, de incompetenti care, in afara de vaccinuri uzuale, habar n-au de nimic. Niste dobitoci in halate pusi numai pe taxat pentru orice rahat de operatie.

Singurul cu care mai discutam era medicul care il cususe la bot in noaptea accidentului si care m-a sfatuit sa incerc sa-l duc in Germania sau macar in Ungaria. Aveam drumuri des in Germania si discutasem cu nevasta-mea ca la primul drum sa-l luam cu noi.

Acum cateva zile lucram la laptop iar Rocky statea langa mine, intins la picioare, cum statea de multe ori. Cu o seara inainte nu prea mancase iar in seara respectiva nici nu s-a atins de mancare. M-am ingrijorat caci il cunoasteam foarte bine. Era foarte mancacios! M-am imbracat si am plecat la cabinet. Fiind aproape de miezul noptii nu l-am gasit pe veterinar acolo. Un asistent care facea de garda mi-a spus ca nu stie ce sa-i faca si sa vin a doua zi sa-i facem analizele sa vedem ce are. Mi-a fost scarba caci era a nu stiu cata oara cand de la veterinari primeam numai vesti proaste. M-am intors acasa hotarat ca la ora 7 sa-l sui in masina si sa-l duc la analize si tot ce mai trebuie ca sa aflu de ce nu mananca. In timp ce lucram la laptop a inceput sa devina putin agitat si sa schiaune incet, infundat. Se uita fix in ochii mei parca cerandu-mi ajutor. Am simtit ca mi se inmoaie picioarele caci privirea era deosebit de expresiva si presimteam ca nu e'n regula deloc! Am chemat-o pe nevasta-mea si i-am spus ca Rocky nu e bine deloc si ca nu-mi doresc altceva decat sa reziste pana dimineata ca sa putem vedea cum putem rezolva! Mai tarziu s-a dus in hol unde avea locul lui de dormit. In scurt timp l-am auzit ca gafaia si m-am dus sa vad ce are! Era in mijlocul holului si incerca sa ma vada insa nu reusea. Avea privirea pierduta! Am chemat-o repede pe nevasta-mea! In nici un minut s-a lasat pe o parte! Noi il strigam si ii mangaiam blana frumoasa, incercand sa-l linistim! Parea ca ne aude, insa nu ne mai vedea! Dintr-o data s-a intins si a inceput sa respire din ce in ce mai greu! Nevasta-mea ma intreaba, un pic speriata: "Moare?". Am dat din cap incet, nevenindu-mi insa sa cred ca totul s-a derulat atat de repede, ca nu-l va prinde dimineata! A murit in 7-8 minute!
Toata familia l-a iubit mult pentru ca, aparte de faptul ca era un exemplar frumos si inteligent, era un caine foarte bun, foarte intelegator si cuminte. Vorbeai efectiv cu el, ii placea sa vorbesti cu el, asculta atent cand vorbeai. Incerca sa inteleaga orice, ne apara pe toti, ne iubea. Cand ne vedea, chiar si cand era bolnav, venea la noi sa il mangaiem, sa-l bagam in seama. Era plin de afectiune.

Acum nu pot fi obiectiv deoarece disparitia lui m-a afectat foarte mult, imi lipseste de cate ori vin acasa. Sunt foarte scarbit de veterinarii incapabili din Romania. Pe ei ii consider raspunzatori pentru ceea ce a patit Rocky. O armata de incompetenti vet care n-au reusit nici macar sa identifice o bacterie cu analizele in fata. Nu stiu de ce a murit Rocky si nici nu cred ca voi afla vreodata. N-are cine sa-mi spuna! In Romania veterinarii sunt buni numai pentru facut injectii antiparaziti! Asta-i tot ce stiu! Va pot omora animalul fara nicio problema, din orice mic rahat, deoarece habar n-au de nimic!

Am fost la cele mai scumpe clinici si cabinete din Bucuresti in cei cinci ani si n-am rezolvat nimic, doar am achitat zeci de milioane! Va indruma cineva spre Facultatea de Medicina Veterinara? Stati linistiti caci cel mai cunoscut smecher de pe acolo mi-a spus ca cel mai simplu ar fi sa-i taie piciorul. Aproape sa ma cert si cu ala la telefon! De fapt marelui smecher-doctor de la Facultatea de Medicina Veterinara i-au murit multi caini pe masa de operatie, ba chiar pe unii i-a eutanasiat de la sine putere, fara sa-i mai anunte si pe stapani! Acolo sunt multi tacaniti in halat, ocoliti zona!
Daca aveti vreo operatie de facut animalului si va puteti permite, duceti animalul macar in Ungaria, daca nu in Germania! Va sfatuieste cineva care a trecut, din pacate, prin multe si care cunoaste astazi bine dezastrul vet din Ro.
Nu va luati dupa mesajele de doi lei, postate pe diverse forumuri, caci cele mai multe sunt facaturi create de angajatii cabinetelor vet! Cautati referinte serioase!

Eu l-am pierdut pe Rocky! Probabil ca voi lua alt ciobanesc german caci m-am obisnuit prea mult cu acestia! Ceea ce ma face sa ma gandesc bine inainte de a mai lua alt ciobanesc german este tocmai lumea vet, o lume pe care nu poti pune nicio baza! Incompetenta, neseriozitate, nesimtire, prostie cu lopata! Daca or exista cativa vet care nu se incadreaza in categoria asta eu nu i-am gasit pana acum in Ro! La o singura categorie sunt fruntasi: la taxat! Toti incompetentii in halat invata repede cum e cu taxatu'! Cum sa se adreseze stapanului sau cum sa faca bine un animal e mai greu de invatat! Mi-e scarba! Am o scarba greu de descris referitor la lumea vet! Dupa experienta cu Rocky am ramas cu asa o mare scarba de lumea vet incat nu cred ca voi mai scapa vreodata de ea (de scarba)! Pe foarte multi veterinari ii dispretuiesc deschis, nu mai dau nici scuipatul pe ei, ii percep ca pe niste incompetenti inutili! Multi nu merita altceva decat un sut in cur, ca ultimii aurolaci! Moartea lui Rocky, care ar fi putut fi facut bine, i-a descalificat pe multi vet! E deranjat cineva de afirmatiile mele? Sa fie! Si eu am fost deranjat cand mi-a murit, cu zile, cainele! Asta e!

As fi putut da nume, adrese de cabinete sau adrese ale clinicilor private vizitate! As fi putut prezenta teancul de radiografii si analize si zecile de retete dar nu cred ca mai are sens acum! Stapanilor de animale le spun doar sa nu se i-a dupa aparente caci nu tot ce-i stralucitor e si valoros. Sa caute referinte serioase, de la alti proprietari de animale!

Cam asta-i, in linii mari, povestea lui Rocky! A fost primul meu caine de aceea cred ca m-a si afectat in acest mod. Asta este! Adio Rochita!


http://www.flickr.com/photos/1kraft/sets/72157620679529700/


Ultimele articole